Divizia de Psihologie Clinică din cadrul Societății Britanice de Psihologie tocmai a publicat o serie de recomandări foarte folositoare pentru părinți în comunicarea cu copiii despre situația actuală legată de pandemia Covid-19. Am ales să traduc textul întrucât este o resursă importantă în contextul actual, dificil pentru copii și adulți deopotrivă.
Articolul este preluat integral și tradus din limba engleză de pe site-ul Societății Britanice de Psihologie. Pentru varianta originală în engleză accesați https://www.bps.org.uk/sites/www.bps.org.uk/files/Policy/Policy%20-%20Files/Talking%20to%20children%20about%20illness.pdf
| Copii cu vârste între 0 – 3 ani | |
| Ce ar putea face / spune copilul | – pot deveni confuzi repede sau să înțeleagă greșit lucrurile pe care le aud de la adulți; – pot fi disturbați ca urmare a schimbării rutinei zilnice; pot manifesta acest lucru: devenind mai dependenți, modificându-și obiceiurile legate de toaletă, alimentare sau somn; – pot spune lucruri care nu au niciun sens / înțeles pentru adulți; – pot să nu înțeleagă de ce adulții sunt îngrijorați / speriați / tristi; – pot continua să se joace chiar și atunci când situația în jurul lor devine gravă (când cineva drag este bolnav) |
| Cum îl poți ajuta | – nu folosi explicații complicate; folosește propoziții scurte și concentrează-te pe „aici și acum” – ce veți face azi, mâine..fii sincer și nu folosi multe detalii atunci când oferi explicații; – concentrează-te pe structură și rutină – fă lucrurile într-un fel apropiat de felul în care le făceați înainte; – petrece timp jucându-te cu copilul: încearcă să limitezi timpul pe care îl petrece pe device – uri; – folosește-te de păpuși și de povești pentru a explica situații sau concepte, pe care este important ca cel mic să le înțeleagă; – acolo unde trebuie să faci o schimbare în rutina zilnică, oferă explicații sincere și scurte (Ex.: Mami lucrează de acasă. Asta înseamnă că voi fii cu tine acasă mult timp, în loc să merg la birou); – limitează conversațiile din casă legate de pandemie și știrile pe care copilul le poate auzi. |
| Copii cu vârste între 4 – 7 ani | |
| Este important să înțelegi că | – copiii sunt concentrați pe ceea ce se întâmplă în prezent și în mediul apropiat – ce se întâmplă în jurul lor, ce se va întâmpla mâine / în curând și cum se simt în momentul prezent; – vor încerca să înțeleagă lucruri / concepte pe care nu și le pot imagina; – s-ar putea să le fie dificil să înțeleagă lucruri complicate pe care nu le pot vedea propriu – zis, concret, așa cum este boala; – vor înțelege boala sub forma unor simptome ușoare, așa cum sunt tusea sau nasul care curge; – vor începe să înțeleagă faptul că unele boli le pot contacta, dar pot deveni confuzi și crede că pot contacta toate bolile; – vor înțelege că anumite comportamente te pot menține sănătos (cum ar fi spălatul pe mâini); cu toate acestea pot deveni confuzi și crede că acest lucru te protejează total din a te îmbolnăvi. |
| Ce ar putea face / spune copilul | – pot repeta din ce în ce mai des acele comportamente despre care cred că îi vor menține sănătoși, întrucât i-au auzit pe adulți vorbind despre acest lucru; – ca părinte i-ai putea vedea jucându-se sau punând în scenă povești cu teme legate de boli / îmbolnăvire; poveștile pe care le joacă / creează pot fi confuze sau eronate; – copiii își pot imagina sau „pune de la ei” explicații, astfel încât adulții se pot întreba: „De unde a auzit lucrul ăsta?”; – copiii se pot învinui sau pot crede că ceva s-a întâmplat din vina lor (Spre ex.: „Bunica este bolnavă pentru că nu m-am spălat pe mâini”); – pot continua să se joace chiar și atunci când situația în jurul lor devine grea (Spre ex.: dacă o persoană dragă lor este într-o stare proastă de sănătate); – pot pune o mulține de întrebări în mod repetitiv pentru că vor căuta să înțeleagă lucrurile pe care le-au auzit despre boală. |
| Cum îl poți ajuta | – Folosește-te de povești sau de jocuri pentru a-l ajuta pe copil să înțeleagă mai bine situația; – Răspunsurile oferite la întrebările copilului nu trebuie să fie din ce în ce mai complexe – odată ce i-ai oferit o explicație, repetă acea explicație ori de câte ori este nevoie / te întreabă. Dacă nu știi ce să-i răspunzi, spune-i lucrul acesta, în loc de a inventa! – Ajută-ți copilul să-și numească emoțiile, să spună ce simte, făcând tu însuți lucrul acesta primul; |
| Copii cu vârste între 7 – 12 ani | |
| Este important să înțelegi că | – La vârsta aceasta copii pot înțelege că oamenii au nevoi și perspective diferite de ale lor; – Copiii în continuare înțeleg lucrurile din perspectiva lor, deci vor fi influențați în special de acest lucru – Cred că boala se poate manifesta sub forma multor simptome și de aceea multe lucruri se pot petrece în interiorul corpului lor, lucruri pe care nu le pot vedea; – Pot înțelege că a urma sfaturile medicilor îi poate ajuta să fie bine, însă tot au nevoie de încurajări și îndemnuri de a urma sfaturile – ;Sunt mult mai capabili la această vârstă să înțeleagă conceptele de timp și permanență și vor înțelege că oricine poate muri iar acest lucru este permanent. |
| Ce ar putea face / spune copilul | – Să nu vorbească despre ceea ce îi îngrijorează de teamă de a nu-și supăra părinții, prietenii sau alte persoane la care țin; – Să aibă dificultăți să vorbească despre starea de distress / îngrijorare – s-ar putea să nu-și dea seama de ce se simt îngrijorați sau stresați; – Este mult mai probabil ca la ei stresul să se manifeste sub forma unor simptome somatice: dureri de cap, de burtă sau să-și dorească mai mult contact fizic cu persoanele apropiate; – Mai mult decât copiii de vârstă mai mică, vor pune mai multe întrebări despre impactul pe care boala o poate avea asupra vieții oamenilor și schimbările care se pot produce. |
| Cum îl poți ajuta | – Încurajează-l să-și exprime emoțiile – desenând, inventând povești sau adresând întrebări – puteți crea o cutie a emoțiilor în care copilul să scrie și să-și pună întrebările și gândurile iar apoi toate acestea pot fi discutate cu un adult; – Spune-i că este normal să simtă frică, confuzie, etc și spune-i ce faci tu pentru a-ți gestiona îngrijorările și frica; – Asigură-țe că face mișcare pentru a-l ajuta să-și gestioneze simptomele fizice cauzate de stres (mușchi încordați, rigiditate); – Asigura-te că cel mic nu își va lua rolul de adult din dorința de a-i ajuta pe ceilalți; – Asigura-te că explicațiile pe care le oferi copilului sunt exacte și explică-i diferența dintre afecțiuni (copilul s-ar putea să fi auzit că dacă ai tuse este un lucru îngrijorător și vor trebui să înțeleagă că nu toate formele de tuse sunt îngrijorătoare). |
| Copii cu vârste peste 13 ani | |
| Este important să înțelegi că | – La această vârstă copiii înțeleg bine conceptul de „timp”, își pot imagina cum vor arăta lucrurile în viitor sau își pot imagina diverse scenarii / posibilități în viitor. Ca urmare a acestui lucru, s-ar putea să se îngrijoreze mai mult atunci când se gândesc la viitor, la lucrurille care încă nu s-au întâmplat; – Adolescenții pot înțelege cauzele diferite ale bolilor, că bolile se pot manifesta diferit și pot înțelege impactul pe care stresul și îngrijorările îl pot avea asupra sănătății fizice; – Adolescenții sunt puternic influențați de prieteni – de aceea cu toate că pot înțelege multe despre boală, ei pot fi puternic influențați de lucrurile pe care prietenii lor le fac și spun; – pentru că își construiesc propria identitate, vor fi înclinați să se intereseze ei înșiși și să-și formeze propriile opinii; – influența părinților poate deveni din ce în ce mai mică în felul în care înțeleg informațiile și în felul în care se comportă. |
| Ce ar putea face / spune adolescentul | – S-ar putea să-și întrebe din ce în ce mai puțin părinții și să-și caute propriile surse de informare (media, prietenii); – Pot fi influențați de prieteni în felul în care se comportă și să-și dorească să facă ceea ce fac prietenii lor; – S-ar putea să fie mai interesați de aspectele morale, sociale și emoționale ale bolii și impactul mai larg pe care boala îl are d.p.d.v. social; acest lucrul s-ar putea să-i facă să se simtă mai îngrijorați și triști decât copiii de vârstă mai mică; – S-ar putea să-și dorească să găsească moduri de a-i ajuta pe ceilalți. |
| Cum îl poți ajuta | – Lasă-l să știe că poate veni la tine pentru discuții, sprijin și afecțiune; – Adresează-i întrebări directe de tipul: „Ce părere ai despre știrea că..?; – Furnizează-i informații din surse credibile: „Am citit asta astăzi… Ce părere ai?”; – Sprijină-l atunci când dorește să vorbească cu prietenii lui; – Oferă-i opțiuni și încurajează-i deciziile în contextul a ceea ce este posibil și adecvat să facă: dacă adolescentul nu poate ieși pe afară, oferă-i mai multe opțiuni vis – a – vis de ceea ce poate face în casă; – Sugerează-i moduri în care îi poate ajuta pe ceilalți, moduri care sunt adecvate în contextul dat; – Ajută-l să-și regândească îngrijorările – cum se poate gândi dintr-o altă perspectivă la situația actuală, lucru care să-l ajute să găsească partea bună din tot contextul. |
PSIHOLOG PATRICIA ARAMĂ 