Să înțelegem anxietatea de separare la copii și adolescenți

Tulburările de anxietate reprezintă cele mai frecvente probleme de sănătate mintală întâlnite în rândul copiilor și adolescenților, iar în DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a V – a), sunt incluse mai multe forme specifice care pot afecta semnificativ dezvoltarea emoțională și funcționarea zilnică a copiilor  și adolescenților. Printre cele mai comune tulburări de anxietate la copii și adolscenți se numără tulburarea de anxietate generalizată, caracterizată prin îngrijorări excesive legate de performanța școlară, sănătate sau evenimente zilnice, tulburarea de anxietate de separare, manifestată prin frica intensă de a fi despărțit de părinți sau de casă, fobia specifică, în care copilul dezvoltă o teamă puternică față de un anumit obiect sau situație (de exemplu, frica de întuneric sau de animale), mutismul selectiv, care apare atunci când copilul nu vorbește deloc în anumite contexte sociale, și tulburarea de anxietate socială, marcată de frica intensă de a fi evaluat sau judecat de ceilalți.

Recunoașterea timpurie a simptomelor printr-o evaluare psihologică corectă este esențială și poate scuti copilul de multă suferință emoțională pe viitor, pe măsură ce crește.

Simptomele anxietății de separare

Deși suntem obișnuiți să vorbim despre anxietate de separare atunci când ne referim la copiii de vârstă mică, acest tip de anxietate poate fi întâlnită și la copiii de vârstă mai mare și la adolescenți.

Anxietatea de separare este definită drept o frică excesivă, nepotrivită cu vârsta biologică și nivelul de dezvoltare psihologic al copilului, în ceea ce privește separarea de persoanele de atașament (părinții sau alte personae care se ocupă în mod direct de creșterea și îngrijirea copilului).

Vorbim despre anxietate de separare la copil atunci când întâlnim următoarele semne sau simptome:

1. O stare de disconfort emoțional (sau stres mai pe scurt) repetitivă și intensă trăită de copil, la gândul că va trebui să stea separat de părinții săi sau în chiar momentul despărțirii de aceștia;
2. Îngrijorări frecvente și repetitive ale copilului legate de pierderea persoanelor la care ține sau posibilitatea ca acestea să se îmbolnăvească, să fie implicate în accidente, să li se întâmple ceva rău etc;
3. Îngrijorarea copilului frecventă, repetitivă și intensă că lui însuși i se poate întâmpla ceva rău, care va conduce la separarea de persoana la care ține (spre exemplu, să se piardă, să fie răpit etc);
4. Ezitarea sau refuzul de a ieși din casă la grădiniță, școală, alte locuri, de frica de a nu fi separat de persoana la care ține;
5. Frica sau ezitarea persistente, repetitive și intense de a rămâne singur în casă sau în alte locuri fără persoanele la care ține;
6. Ezitarea sau refuzul persistente de a dormi în afara casei sau de a se culca dacă nu are alături persoana de atașament;
7. Copilul sau adolescentul visează urât în mod repetitiv, are coșmaruri legate de separarea de persoana la care ține;
8. Copilul sau adolescentul se plânge de dureri în corp sau simptome somatice (dureri de cap, greață, amețeli. vărsături etc) atunci când este separat de persoana la care ține sau urmează să se separe de aceasta.

Cum deosebim anxietatea de separare de frica tranzitorie?

În mod obișnuit, copiii, chiar și în condițiile în care sunt de vârstă mai mare, pot trăi frica sau refuzul de a fi separați de persoana de atașament. Spre exemplu, unii copii, deși prezintă atașament față de bunici, pot avea dificultăți în a rămâne la aceștia peste noapte, sau, alți copii plecați în tabără pot avea dificultăți inițiale de adaptare.

Diferența dintre simpla frică pe care în general copiii și adolescenții o pot resimți și anxietatea de separarea, o facem ținînd cont de:

• Frecvența fricii
• Repetabilitatea fricii
• Intensitatea fricii
• Durata fricii
• Dificultatea de consolare a copilului și de diminuare a fricii
• Neconcordanța cu felul în care ne așteptăm să se comporte și să reacționeze majoritatea copiilor la situațiile de separare provizorie de persoanele de atașament.

Prin urmare, nu orice frică manifestată de copil sau adolescent la separarea provizorie de persoana de îngrijire principală, este încadrabilă ca anxietate de separare. Ci acea frică care este disproporționată ca intensitate raportat la situația de separare, care este neconcordantă cu așteptările legate de modurile de reacție ale majorității copiilor de aceeași vârstă, care se manifestă în mod repetitiv, pe o durată lungă de timp și în cadrul căreia copilul nu reușește să manifeste comportamente mai adaptative la situația de separare.

Prin urmare atunci când judecăm anxietatea de separare, fie că vorbim de copii în vârstă de 4 ani, fie că vorbim despre adolescenți, trebui să trecem prin filtrul indicatorilor de mai sus.

Cum se depistează anxietatea de separare?

În primul rând, părinții sunt cei care observă inițial starea de distres a copilului la situațiile de separare.

Anxietatea de separare poate fi evaluată fie de către psiholog, fie de către psihiatru. Tehnicile de evaluare țin de observarea copilului în cabinetul psihologului sau psihiatrului, observarea modului de interacțiune dintre copil și părinte, culegerea de informații de la părinți / copil / alte personae relevante, legate de situațiile în care se manifestă distresul copilului și felul în care acesta se manifestă, parcurgerea de chestionare axate pe simptomele de anxietate la copii și adolescenți.

În loc de încheiere

Anxietatea de separare sau manifestările specifice anxietății de separare, atunci când devin cronice, pot indica un fond anxios mai profund al copilului, ceea ce îi poate crea pe termen lung suferință psihologică. Este important ca atunci când, ca părinți aveți îngrijorări legate de manifestările copilului, iar acestea din urmă persistă și nu dau rezultate la sprijinul pe care îl oferiți dumneavostră în mod direct copilului, să parcurgeți o evaluare psihologică sau psihiatrică realizată corect, pentru a avea o perspectivă obiectivă asupra situației și a fi sfătuiți cum este cel mai indicat să procedați în continuare.

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician, expert psiholog, specializată în evaluarea și expertiza psihologică judiciară a copiilor

---

Aveți îngrijorări legate de stările de frică ale copilului atunci când urmează să stea separat de dumneavoastră?

Puteți programa o primă ședință de evaluare, completând câmpurile de contact de mai jos sau folosind datele de contact de aici.