Întrucât activitatea care ocupă cel mai mult timp în viața copiilor și prin intermediul căreia se dezvoltă este jocul, desfășurarea psihoterapiei cu copilul va însemna foarte mult joc, dar nu orice fel de joc – ci unul terapeutic.

Cum se desfășoară ședințele de psihoterapie cu copiii?

În mod general, includerea copilului într-un demers psihoterapeutic, implică automat și includerea părintelui / părinților. Fără sprijinul părintelui, care își cunoaște cel mai bine copilul și care petrece cel mai mult timp cu el, nu se pot obține schimbări în bine durabile. Psihologul poate oferi părintelui niște informații semnificative despre ce se întâmplă cu copilul, însă părintele este cel care își susține copilul în afara cabinetului pentru a fi bine.

În funcție de vârsta copilului ședinețele vor implica mai mult sau mai puțin prezența părintelui. Astfel, cu copiii de vârstă mai mică (sun cinci ani), ședințele se vor desfășura preponderent cu părintele sau în varianta părinte – copil. Vom proceda astfel, întrucât copiii mici au capacități mai puține de verbalizare – conștientizare și sunt cu atât mai dependenți de părinți.

Cu copiii de vârste mai mari, modul de desfășurare al ședințelor poate varia de la ședințe preponderente cu copilul, la ședințe separate cu părintele și ședințe în care să participe copilul împreună cu părintele / părinții.

În cabinet, alături de copil, mă folosesc de o multitudine de mijloace, pentru a-l ajuta să depășească problemele cu care se confruntă: marionete, jucării de pluș, instrumente muzicale, realizarea de desene și povești, interpretarea (dramatizarea) poveștilor create de copil, modelarea în plastilină, jocul cu figurine și căsuțe de păpuși ori pur și simplu discuții.

Cât durează demersul psihoterapeutic?

La această întrebare cel mai simplu răspuns, oricât de vag ar suna, ar fi: „Atâta timp cât este nevoie” sau „Atâta timp cât se constată o ameliorare satisfăcătoare și care se menține în timp”.

Problemele cu care copiii se confruntă pot varia ca impact negativ – de la cele cu impact mai scăzut cum ar fi – diverse frici, probleme de comportament (neascultare), timiditate, dificultate de a se integra la grădiniță sau la școală, până la cele cu impact mai mare și pe termen mai lung asupra vieții lor – pierderea unui părinte (sau persoană apropiată), divorțul părinților și conflictualitatea crescută dintre aceștia, abandonul din partea unui părinte, adopția, abuzul sexual sau fizic, bullying – ul în cadrul școlii, implicarea într-un accident sau proceduri medicale complexe, afecțiuni fizice, diagnostice psihiatrice (anxietate, depresie, tulburări de comportament) etc. Cu cât dificultățile cu care copilul se confruntă sunt mai mari și cu impact mai puternic, cu atât durata demersului psihoterapeutic poate fi mai mare.

În secțiunea articole veți regăsi mai multe informații și prezentări ale situațiilor și problemelor cu care s-au confruntat copiii cu care am lucrat în cabinet de-a lungul timpului.

Vreți să stabilim o primă ședință de psihoterapie? Completați câmpurile de contact de mai jos sau folosiți datele de contact de aici: